Anatomia Atracției și Chimia care distruge în cuplu

Din conversație

Pescaru explică atracția pornind de la modelele relaționale învățate devreme: primele relații, cele cu părinții, devin tipare inconștiente pe care le căutăm mai târziu. Potrivit lui, ne îndrăgostim mai degrabă de proiecția propriilor nevoi asupra celuilalt. Fie că alegi un partener asemănător tatălui, fie exact opusul, spune el, tot la aceeași relație te raportezi.

Peste acest tipar se adaugă, spune el, ce văd copiii între părinți — gesturi de tandrețe sau absența lor — informațiile primite despre sexualitate și experiențele proprii. Invitatul susține că accesul timpuriu la pornografie a inversat ordinea firească: actul sexual apare la începutul relației, nu după etapele de cunoaștere prin care treceau adolescenții înainte de internet.

Discuția separă intimitatea de sex: potrivit lui Pescaru, se poate una fără cealaltă, iar formule precum „prieteni cu beneficii” nu construiesc o relație. El descrie, din cei 20 de ani de cabinet, tot mai multe dificultăți intime la bărbați, diferențele de ritm dintre parteneri și rolul preludiului. Tot aici contestă mitul partenerului „trofeu”.

Finalul se mută pe relațiile dezechilibrate. Pescaru arată cum o lipsă comună îi poate apropia pe doi oameni și, tot ea, îi poate despărți. El descrie diferența dintre iubire și dependență emoțională, insistă pe nevoia de libertate individuală și explică ciclul abuzului — luna de miere, scandalul, confuzia — plus formele psihologice, emoționale și economice ale abuzului.