Despre Viață și baie în gheață

Din conversație

Chihaia povestește cum un film din anii 2000 l-a împins să caute în Amazonia tribul filmat acolo și să participe la o ceremonie cu ayahuasca. Descrie experiența ca terifiantă și profundă, urmată de un al doilea șoc la întoarcerea în România: nu găsea pe nimeni cu care să o integreze. Așa spune că a ajuns la Stanislav Grof, la care avea să studieze opt ani.

Urmează o expunere a felului în care invitatul prezintă munca lui Grof: cercetările din anii '50-'70, tiparele care se repetau în relatările participanților și apropierea de astrologia arhetipală, prin Richard Tarnas. Chihaia precizează explicit că nu recomandă nimănui experiențe cu plante sau substanțe, că acestea sunt interzise prin lege, și spune că, fără context tradițional, ele devin simple droguri.

Partea centrală e despre respirația holotropică, pe care o descrie ca metodă nonfarmacologică: tabere de minimum cinci zile, în natură, cu două luni de ateliere pregătitoare, câte un sitter pentru fiecare participant, interdicția de a atinge persoana care respiră și o zi și jumătate dedicată integrării. Împreună cu gazda, discută și moda vindecării traumelor, pe care o consideră uneori o justificare pentru neputințe.

Finalul revine la gheață. Chihaia povestește cum l-a descoperit pe Wim Hof în 2014, cum a rezistat 12 minute în gheață alături de el și cum îi citește biografia - sinuciderea soției, cei patru copii, nașterea dificilă - prin grila celor patru etape perinatale descrise de Grof și prin harta astrologică. Încheie cu ideea că respirația ne readuce în prezent.