Eros și sexualitate - între mit și adevăr

Din conversație

Flueraș explică cum plăcerea erotică a fost prezentată generații la rând drept ceva păcătos, iar rușinea s-a transmis prin educație și mesaje religioase. Observă că multe femei au crescut fără un nume pentru zona genitală, că băieților li s-a dat mai multă permisiune, iar fetelor mai ales avertismente — pentru ca apoi să li se ceară, în cuplu, o libertate pe care nimeni nu le-a învățat-o.

Partea despre abuz ocupă un spațiu amplu: potrivit ei, vindecarea începe cu recunoașterea rănii și cu refuzul rușinii care aparține agresorului, apoi continuă, într-o relație sigură, prin retrăirea la nivel corporal a fricii și prin dreptul de a spune nu. Descrie atingerea lentă și tandrețea ca surse de oxitocină și ca posibilă reparație a unor răni de atașament. Amintește și o latură sălbatică a feminității, pe care multe femei o inhibă.

Conversația trece la monogamie, pe care Flueraș o descrie ca alegere, nu ca proprietate asupra celuilalt. Respinge „poliția conjugală” a telefoanelor verificate, spune că și femeile înșală, iar secretomania masculină ține, în opinia ei, de reguli patriarhale și de manipulare. Soluția pe care o propune nu e supravegherea, ci respectul de sine, autonomia financiară și discuțiile oneste, chiar cu riscul despărțirii.

Despre adolescenți, ea consideră masturbarea normală dacă rămâne în intimitate, iar pornografia problematică, fiindcă creează așteptări nerealiste; recomandă dialog cu părintele și discuții despre consimțământ. Finalul aduce dimensiunea spirituală: spațiu creat intenționat, lumânări, masaj, lucrul cu respirația ridicată din pântec spre inimă, fără grabă spre final. Adaugă că dorința are nevoie de distanță — pasiuni și viață proprie pentru fiecare partener.